Agricultura si produsele ei nesanatoase

Se spune ca o agricultura ecologica nu are cum sa sustina o crestere accentuata a populatiei. Faptul ca din ce in ce mai putini oameni se ocupa de hrana celorlalti, care se inmultesc in proportie geometrica, par sa ne indice ca mecanizarea, erbicidarea, si chimizarea devin necesare si obligatorii in procesul obtinerii alimentelor pentru oameni. Exista o doza de adevar in aceste afirmatii.

Pe de alta parte, si asta vedem in jurul nostru, din ce in ce mai multi oameni devin supraponderali, obezi, iar bolile de nutritie fac prapad.

In agricultura exista interesele companiilor care doresc sa-si vanda produsele pe care le prezinta a fi sanatoase, gustoase si bogate nutritiv. Sunt si concerne care fac cercetari stiintifice, unele controversate. Cine nu a auzit de plantele modificate genetic, de ierbicidele din ce in ce mai sofisticate descoperite si experimentate, uneori fara discernamant? Sa credem ca aceste companii sunt interesate (doar) de bunastarea si sanatatea noastra?

Poate ca obezitatea unora, dar si bolile de nutritie, sa fie rezultatul acestei agriculturi moderne? Sa lasam la o parte plantele modificate genetic, ierbicidele si poluarea, si sa vedem ce (mai) mancam noi.

Se pare ca avem o alimentatie puternic dezechilibrata! Peste 75% din hrana noastra zilnica este alcatuita din cereale. Grau, porumb, orez, soia. Carnea pe care o cumparam de la magazin, laptele, branza, iaurtul, ouale, au apartinut unor animale hranite tot cu… grau, porumb, orez, soia. Ni se tot spune ca sunt alimente sanatoase. Chiar acum am in fata mea un pachet cu fulgi de porumb pe care scrie… fitness si este desenat, sugestiv, un metru de croitorie… ca si cum, mancand porumb la micul dejun vom slabi instant! Mare pacaleala! Cerealele au un indice glicemic foarte mare, contin carbohidrati simpli care intra rapid in sange, se depun la fel de repede sub forma de depozite de grasime si provoaca valuri de insulina devastatoare. E ciudat, dar, de cele mai multe ori, burta dizgratioasa pe care unii dintre noi o avem nu se datoreaza grasimilor pe care le consumam. Painea si faina de grau, placintele, pateurile, pastele, covrigii, mamaliga, pufuletii, prajiturile, orezul, soia, impreuna cu zaharul si alcoolul poarta vina.

Doar 5-7% din totalul alimentelor pe care le consumam ar trebui sa fie cereale in hrana noastra, asa am fost “proiectati”. Un astfel de nivel scazut ajuta nu doar sanatatii, ci si unui fizic armonios, asta daca ne dorim sa slabim sanatos, sa fim supli, energici si rezistenti.

Cu ce sa “umplem” restul de peste 90%? Legume (cu atentie la cartofi si fasolea boabe), fructe (cu moderatie), oua si carne de orice fel, de cate ori se poate achizitionate de la micii fermieri, peste oceanic sau de rau, lactate de la micii producatori (laptele pasteurizat este “mort”, ati incercat sa faceti vreodata din el iaurt sau lapte batut?), seminte de toate felurile. Daca oferta pare saraca si monotona, sper ca retetele culinare din blog sa contrazica aceasta parere!

Pui pe sare cu garnitura de dovleac copt

Am gatit puiul primit de la tara duminica trecuta. Puiul a fost o pasare zdravana, crescuta cu seminte, iarba si ce o mai fi fost prin ograda stapanului, carnea sa era total diferita la gust de carnea puilor de la supermarket, pui hraniti cu suplimente chimice, medicamente si cine mai stie ce.

Dupa ce l-am parlit putin la flacara aragazului, caci mai avea ceva tulee, l-am despicat in doua si l-am “masat” cu putin ulei, boia, si piper. Am intins sarea in tava si am bagat-o in cuptorul incins, unde a stat vreun sfert de ceas. Am asezat apoi puiul in tava, cu pielea pe sare. Ma gandeam sa-i fac o garnitura mai speciala puiului si m-am oprit la un dovleac. Nu ma uitasem in tabelul cu indicii glicemici, unde dovleacul este destul de sus. Deh, ceva carbohidrati rapizi se cuvine sa mai consumam din cand in cand, iar daca ei vin “la pachet” cu o gramada de carotenoide, tot e bine! Langa pui am asezat cele doua bucati de dovleac. Dupa o ora si ceva, puiul si dovleacul au fost gata. Din cateva frunze de spanac am incropit o salata, dreasa cu ulei, sare si suc de lamaie. Am facut si un mujdei de usturoi, pe care, la final, l-am “aruncat” atat pe pui, cat si pe dovleac. A fost extrem de gustos! (L-am consumat fara paine, dovleacul a fost suficient ca aport de glucide).

1 pui de tara ;

doua felii de dovleac ;

1 kg sare ;

putin ulei ; boia ; piper ;

usturoi pentru mujdei ;

cateva frunze de spanac verde pentru salata.

Pentru trup - exercitiu de recuperare

Se spune ca undeva, in Egipt, prin locuri pustii, traia un pustnic batran, foarte cumpatat si intelept. Intr-o zi, umbland impreuna cu un tanar ucenic, intalnira ei niste frati, care, fericiti sa-i vada, indatoritori si plini de bune intentii, ii poftira la masa. Mersera cei doi si se infruptara din bucatele pe care fratii le puneau in fata lor cu bucurie si respect. Mancara ei si paine din graul hranit de seva Nilului, amestecat cu miere si mac si gasca fripta, cu garnitura de tulpina de bambus si radacina de lotus, si rata de Nil umpluta cu poame dulci si zemoase de prin pomii odihnitori ai oazelor desertului si lapte batut si branzeturi gustoase. Baura apoi vin dulce si rece de smochine plin de mireasma placuta, si bere de orz reconfortanta. Intr-un tarziu, pustnicul se ridica de la masa, ii imbratisa pe frati si isi lua la revedere, apoi pleca, urmat de ucenic. Dupa o vreme de mers prin arsita, gasira un loc cu umbra racoroasa, unde curgea un parau involburat, care oglindea in apa sa cristalina fel de fel de pomi cu fructe imbietoare. Ucenicul se repezi sa bea apa rece si sa manance poame. Pustnicul cel batran il dojeni insa.” - Dar de ce sa nu ma infrupt, parinte?” intreba ucenicul, contrariat. “- Nu ne-am ospatat noi, chiar adineaori cu paine calda si gasca fripta, si rata fiarta, si stafide si curmale si am baut bere si vin? Si lapte si branzeturi? Si acum imi ceri sa fiu cumpatat?” ” – Da, fiule” raspunse batranul “caci mancarea pe care am mancat-o mai devreme a fost pentru dragostea fata de frati, iar cumpatarea noastra, pe care datori suntem s-o tinem, este din dragoste fata de noi, fata de trupul si sufletul nostru !”

Pentru suflet - exercitiu de recuperare

Calatorule, cand soarele toamnei tarzii va aprinde cerul sidefiu al amiezii, opreste-te o clipa din drumul tau grabit! Ia-ti timp si priveste bolta necuprinsa, copacii, pasarile, oamenii! Aseaza-te, daca ai unde, si ramai acolo unde esti, gustand din Brumar cu pofta unui copil! Lasa-te mangaiat de razele soarelui, ia-ti din ele lumina, liniste si iubire, respira-le si inchide ochii pentru cateva clipe! Asculta linistea si pacea care se ridica in tine! Deschide apoi ochii si priveste maretia acestei lumi, salbaticia ei neimblanzita ce numai pare a se pleca in fata ta, in fata omului si a ambitiilor lui marginite! Gandeste apoi cat de frumoase sunt toate din jurul tau, cat de bine sunt intocmite, cat de nemarginita este lumea aceasta! Priveste oamenii, trecatorii pe care nu-i cunosti, despre care nu stii nimic! Ei sunt imagini ale tale, sunt asemenea tie, cum ai fost, cum vei fi, cum ai fi putut fi... Aminteste-ti cat de repede zboara timpul si cum parca mai ieri erai copil, privind uimit toate aceste minuni! Copilul acela traieste inca in tine, toate incercarile tale si ale celor din jur de a-l zgorni, de a-l inlocui, de a scapa de el au esuat! Bucura-te, fii fericit de asta! Mergi apoi in ale tale, si poate, de aici inainte te vei apleca mai des si mai temeinic asupra lucrurilor cu adevarat importante! Privindu-le cu ochii aceia fermecati si curati, pe care, din fericire, ii mai ai!