Accidentari si un alt fel de remedii

(Ideea acestui articol mi-a fost inspirata de lunga mea activitate de sportiv si multele accidente suferite in acest rastimp.)

 

  Poate exista o legatura intre accidentarile (inerente) produse de o activitate fizica oarecare si anumite probleme emotionale nerezolvate? Eu sunt inclinat sa spun ca da, exista!

  Exemple? Am remarcat ca multi dintre cei care au probleme de atitudine in viata (vor sa placa altora, sunt servili, nu au o identitate puternica) au probleme cu durerile de spate. Este ca si cum, a sta mereu aplecat, la figurat, se manifesta la un moment dat ca afectiune a spatelui.

  In ce ma priveste am cateva exemple sugestive. Spre sfarsitul adolescentei, cand traversam o perioada tulbure, in care nu stiam incotro s-o apuc, aveam probleme cu gleznele, faceam tot timpul entorse, luxatii, intinderi. Corpul imi transmitea un mesaj clar, dureros. Eu incercam sa-mi intaresc zona respectiva, lucrand-o mai des cu diverse tipuri de exercitii, fara succes insa. Accidentarile au disparut dupa cativa ani, cand drumul s-a clarificat in fata mea. Am avut apoi probleme cu umarul si cu genunchii pentru ca nu acordam incalzirii prea mult timp, iar exercitiile erau uneori facute incorect. Superficialitatea si dorinta de a trece peste etape imi erau “aratate” prin dureri fizice care ma impiedicau deseori sa-mi fac programul. Am avut si inca mai am o mobilitate redusa in acord cu faptul ca m-am simtit de multe ori imobil si blocat in a lua anumite decizii.

  Cred ca rezolvarea poate veni daca problemele emotionale respective sunt rezolvate cumva. Daca problema nerezolvata treneaza mult prea mult, bineinteles ca afectiunea va deveni una cronica. Oricum, chiar o constientizare tardiva este mai buna decat negarea si luarea in ras a acestor lucruri intime. Cum spunea odata, cineva: “Mai bine mergi schiopatand pe drumul cel bun decat tantos pe drumul cel gresit”.