Despre o viata echilibrata

 Urmaresc de ceva timp o emisiune tv, despre persoane cu un stil dezordonat de viata, care sunt ajutate sa piarda din greutate si urmeaza un regim de detoxifiere in cadrul unei clinici unde sunt internate. Procedurile folosite acolo sunt legate de alimentatie, multe clisme, yoga, masaj de relaxare, acupunctura, presopunctura. Foarte multe chestii orientale, care atrag ca un magnet occidentalul care a cam rupt-o cu spiritualitatea. Nu stiu cati bani or plati acei pacienti, dar ma intreb daca rezultatele sunt pozitive pentru sanatatea lor si daca dureaza in timp. Nu stiu nici daca ajutorul primit acolo este benefic pe termen lung si nu creeaza o anumita dependenta. Ceva de genul “eu nu stiu si nu pot sa ma descurc singur sa-mi fac ordine in viata, am nevoie de ajutor calificat”. In ceea ce priveste legatura intre investitia personala si atingerea unui scop, eu sunt patit. De cate ori am incercat sa rezolv ceva repede, cu efort minim sau bazandu-ma pe altii, rezultatul pe termen lung a fost nul. “Easy come, easy go”, spune chiar si occidentalul “robotizat”. Noi avem “Balada Mesterului Manole”, care, chiar daca n-o mai fi la moda zilele astea, nu-si va pierde vreodata mesajul. Revenind la subiect, eu nu cred ca vreo cateva saptamani de regim draconic au efect pe termen lung. Cei plecati din clinica isi vor relua, probabil, vechile obiceiuri. In viata reala nu te maseaza nimeni zilnic, alungandu-ti anxietatea. Si nu poti consuma mereu substante urat mirositoare in loc de mancare. Iar despre clisma, ce sa mai spun, nici nu stiu cat de folositoare si sanatoasa este. In ceea ce priveste o viata echilibrata, cred mai degraba intr-o schimbare profunda, de durata, gandita si asumata in cunostinta de cauza. Aceasta schimbare nu inseamna doar consumarea unor alimente si renuntarea la altele, ci si un mod sanatos de raportare la propria noastra trecere prin viata. Aceasta schimbare presupune si caderi, deziluzii, renuntari, repozitionari. Este vorba de un proces care ne poate intari, deschizandu-ne apetitul spre a fi mai introspectivi, a gasi si a recunoaste lucrurile ascunse din noi. Pentru ca, vrem sau nu sa admitem, ceea ce se vede la noi este exprimarea lucrurilor ascunse din noi. Cu cat cele care nu se vad sunt mai clare si mai armonioase, cu atat si noi, cei vizibili, devenim mai armoniosi, mai luminosi. Nu putem avea rezultate in nici un domeniu al vietii, fara efort, consecventa, durere. Este o lege a existentei.