Despre o viata echilibrata

 Urmaresc de ceva timp o emisiune tv, despre persoane cu un stil dezordonat de viata, care sunt ajutate sa piarda din greutate si urmeaza un regim de detoxifiere in cadrul unei clinici unde sunt internate. Procedurile folosite acolo sunt legate de alimentatie, multe clisme, yoga, masaj de relaxare, acupunctura, presopunctura. Foarte multe chestii orientale, care atrag ca un magnet occidentalul care a cam rupt-o cu spiritualitatea. Nu stiu cati bani or plati acei pacienti, dar ma intreb daca rezultatele sunt pozitive pentru sanatatea lor si daca dureaza in timp. Nu stiu nici daca ajutorul primit acolo este benefic pe termen lung si nu creeaza o anumita dependenta. Ceva de genul “eu nu stiu si nu pot sa ma descurc singur sa-mi fac ordine in viata, am nevoie de ajutor calificat”. In ceea ce priveste legatura intre investitia personala si atingerea unui scop, eu sunt patit. De cate ori am incercat sa rezolv ceva repede, cu efort minim sau bazandu-ma pe altii, rezultatul pe termen lung a fost nul. “Easy come, easy go”, spune chiar si occidentalul “robotizat”. Noi avem “Balada Mesterului Manole”, care, chiar daca n-o mai fi la moda zilele astea, nu-si va pierde vreodata mesajul. Revenind la subiect, eu nu cred ca vreo cateva saptamani de regim draconic au efect pe termen lung. Cei plecati din clinica isi vor relua, probabil, vechile obiceiuri. In viata reala nu te maseaza nimeni zilnic, alungandu-ti anxietatea. Si nu poti consuma mereu substante urat mirositoare in loc de mancare. Iar despre clisma, ce sa mai spun, nici nu stiu cat de folositoare si sanatoasa este. In ceea ce priveste o viata echilibrata, cred mai degraba intr-o schimbare profunda, de durata, gandita si asumata in cunostinta de cauza. Aceasta schimbare nu inseamna doar consumarea unor alimente si renuntarea la altele, ci si un mod sanatos de raportare la propria noastra trecere prin viata. Aceasta schimbare presupune si caderi, deziluzii, renuntari, repozitionari. Este vorba de un proces care ne poate intari, deschizandu-ne apetitul spre a fi mai introspectivi, a gasi si a recunoaste lucrurile ascunse din noi. Pentru ca, vrem sau nu sa admitem, ceea ce se vede la noi este exprimarea lucrurilor ascunse din noi. Cu cat cele care nu se vad sunt mai clare si mai armonioase, cu atat si noi, cei vizibili, devenim mai armoniosi, mai luminosi. Nu putem avea rezultate in nici un domeniu al vietii, fara efort, consecventa, durere. Este o lege a existentei.

Urzici cu usturoi

                                       

    A venit vremea infuziilor de sanatate, sub forma urzicilor, steviei, lobodei si a altor plante miraculoase, pe care, din pacate, unii dintre noi le trecem prea repede cu vederea atunci cand ne alcatuim meniul. Este foarte bine ca suntem deschisi la ceea ce ne vine din lumea larga, dar poate e potrivit ca uneori sa ne mai intoarcem si la origine, la obarsia noastra. Pentru cei care consuma urzici, iata reteta clasica, pe care o facea bunica mea:

-          3-4 maini zdravene de urzici (or sa scada foarte mult la fiert);

-          o ceapa potrivita;

-          3-4 catei de usturoi;

-          sare si putin ulei.

  Urzicile le-am spalat bine in mai multe ape. Dupa spalare le-am mai rupt odata, cat mai aproape de frunze. Am pus la fiert vreo doi litri de apa, in care am adaugat un praf de sare. Cand a fiert apa, am aruncat urzicile in oala si le-am lasat vreo zece minute sa fiarba. Deoarece urzicile au peri in care retin scame, ate si fire de par, eu frec urzicile fierte intr-o sita. In felul acesta nu am surprize neplacute, iar mancarea iese foarte fina. Am calit o ceapa in tigaie si am adugat urzicile pasate. Am adaugat sare si usturoiul facut mujdei. Am facut si o mamaliga si in timp ce mancam mi-am amintit de copilarie, de primavara, de pomi in floare si pamant reavan.

Gasca salbatica la cuptor

O gasca salbatica, 200 g. vin rosu, 2 linguri otet, 3 cepe, 2 catei de usturoi, morcov, ulei, sare, 1 lingurita zahar, 1 fir de praz, apa.

     Am fiert apa si am bagat gasca in ea, i-am smuls penele si fulgii, pe urma am parlit-o. Am despicat-o in doua, fara sa-i pastrez maruntaiele.

   Pentru bait - 200 g vin rosu, 2 linguri de otet, 1 ceapa mica, 2 catei de usturoi,  1 lingurita zahar, putin morcov,  ulei, sare.  Am fiert baitul, l-am racit si l-am pus peste gasca. Pe urma am lasat-o doua zile acoperita la frigider, intorcand-o din cand in cand in bait.

    Am aruncat-o apoi intr-o tava si i-am adaugat un fir de praz si doua cepe, putin ulei si apa cat sa o acopere jumatate. Am bagat-o la cuptor si am mai intors-o din cand in cand. A durat doua ore si ceva, probabil ca a fost destul de batrana. Cand am vazut ca intra usor furculita in ea, am scos-o si i-am strecurat sosul. Contine foarte putina grasime si carbohidrati.

Mesaje catre tine

         Se intampla uneori sa ne purtam cu corpul nostru ca si cu un dusman: il indopam cu mancare, cu fel de fel de bauturi, cu fum de tigara, cu emotii negative, cu medicamente si suplimente, sau il supunem unor eforturi psihice ori fizice exagerate. Avem foarte putina grija de el, si asta nu pentru ca am tinde mai degraba spre spiritual decat spre fizic. Nu, pentru ca noi masuram succesul intr-un mod material, vizibil: masina, casa, vizibilitate, putere. Vrem sa fim acceptati dar si sa ne impunem, intr-o societate a competitiei si a competitivitatii, in care factorul material pare sa fie mai important decat cel spiritual. Iar corpurile noastre ar trebui sa fie un fel de masinarii care sa ne ajute in acest demers. De multe ori, orbiti de “joc” nu dam atentie semnalelor pe care corpul ni le transmite, incercand sa ne avertizeze asupra unor limite pe care noi i le incalcam. Un exemplu simplu: febra musculara. Muschiul care doare ne anunta ca am exagerat cu efortul la care l-am supus, si are nevoie sa fie menajat putin. Odihnindu-l, microrupturile musculare produse in timpul travaliului se vor reface si capacitatea lui de efort va creste. Ce se intampla daca nu ascultam mesajul primit si fortam muschiul obosit? Durerea va trece mai greu, vom “beneficia” de intinderi,  rupturi si de  musculatura greoaie a unui corp rigid.     

     Herpesul bucal, durerea in gat, ne anunta (si) ca avem dificultati in a spune lucruri, in a ne afirma, in a fi asertivi.

    Diareea are un mesaj clar, nevoia de a elimina rapid ceva, de a scapa dintr-o situatie, de a rejecta ceva, opusul ei, constipatia ne spune ca tinem lucrurile in noi, avem dificultati in a scapa de ele, in a ne elibera de ceea ce ne apasa.

     Durerea de cap ne poate spune si ca ne confruntam cu probleme a caror rezolvare pare a fi dificila.

     Starea de oboseala care apare mereu intr-o anumita activitate a noastra ne transmite ceva mai profund- nemultumirea si dorinta ca acea activitate sa fie schimbata, eliminata din preocuparile noastre. Daca nu luam masuri s-o schimbam, activitatea poate deveni un automatism, sau ne poate arunca in depresie.   

      Chiar si prin intermediul visului primim mesaje. Uneori, visele noastre sunt ca o moara de macinat deziluzii si angoase, pe care constientul nu le-a putut inca integra. Alteori, ele ne transmit ca suntem bolnavi sau pe cale sa ne imbolnavim. Daca visam des ca ne prabusim de la inaltime, sau ca zburam, se poate sa fim in pragul unei depresii, daca visam spirale rosii in miscare, sau auzim in somn bubuituri puternice, se pare ca avem ceva probleme cu tensiunea arteriala.

       Fara a deveni obsedati de noi insine, de corpul nostru, putem sa-l “ascultam” din cand in cand, incercand sa-l intelegem, oferindu-i ceea ce cere. Daca vom face asta il vom putea tine sanatos mai mult timp si ne putem bucura de el o vreme mai indelungata.

Bors de peste

 Atunci cand vine vorba despre anumite feluri de mancare, aud inevitabil: “Aceasta mancare se face doar in acest mod!” O astfel de abordare am intalnit-o si atunci cand am vorbit cu un coleg despre ciorba de peste. El imi spunea ca adevarata ciorba de peste trebuie musai sa fie de crap, fiert in apa in care au fiert la randul lor alti pesti, zeama sa fie acrita cu otet…
 Eu va propun un bors de peste in care “actorul principal” este capelinul. Am folosit: ½ kg capelin, icrele pe care le-am gasit in cateva din femelele de capelin, doua cepe, doua rosii, doi ardei grasi, un morcov, un pastarnac, putina telina, foarte putin hrean, leustean, putin ulei si bors din productia proprie. Am fiert cepele, morcovul, pastarnacul si telina. Cand au fost aproape gata am adaugat ardeii taiati marunt si rosiile decojite. Dupa cateva minute am pus in oala si capelinul, pregatit ca in reteta Capelin la tava (eviscerat, dezosat, fara capatana si fara coada). Fierbe extreme de rapid, asa ca dupa vreo doua-trei minute am adaugat icrele, borsul fiert, hreanul, vreo doua linguri de ulei si leusteanul. Si a fost gata!
Sunt convins ca ciorba traditionala de peste este o delicatesa. Pe de alta parte mi-a parut rau ca nu l-am invitat la masa pe colegul meu, atunci cand am facut borsul de capelin. Pentru ca mie mi s-a parut o mancare cu adevarat simpla, gustoasa si sanatoasa.

Prepararea borsului din tarate

   Fac bors in casa de vreo doi ani. Metoda mea este simpla si inspirata din traditia taranului roman din Muntenia. Fac bors la fel cum facea bunica mea si cum au facut poate parintii si bunicii ei.

     De ce fac bors? Am scris in blog ca ar fi grozav pentru sanatatea si aspectul nostru fizic daca doar 5-10% din hrana noastra ar fi alcatuita din cereale. Cred ca in acest procent intra  painea din grau incoltit, painea graham, orezul brun, ceva faina integrala si borsul. Zeama de tarate de grau este bogat mineralizata si revitalizanta si este recomandata ca adjuvant in tratarea tuberculozei, a sinuzitelor si a astmului. Borsul comercializat contine acid citric si nu are un gust prea grozav. Asa ca de ce sa nu-l facem noi? Iata reteta, pentru cei interesati:

Intr-un vas de pamant se pune cam un sfert din volum tarate de grau, plus o mana de malai (de tara, nu grisat!). Fierbem apa si o turnam peste tarate, mestecand cu o lingura de lemn. Lasam sa se raceasca putin si adaugam hustile (eu pun un borcanel de 750 g la un vas de 6 l). Hustile sunt ingredientul fara de care borsul nu devine bors. Eu am facut rost de ele de la o matusa de la tara si pot oferi, la randul meu celor interesati. Vasul trebuie sa stea acoperit la o temperatura constanta, lichidul sa fie caldut, pentru a putea fermenta. Borsul este gata vara dupa 2-3 zile, iarna dureaza cu 1-2 zile mai mult. Eu nu il mai umplu iar, deoarece nu mai iese la fel de acru. Taratele care raman dupa ce trag borsul sunt husti si se pastreaza la frigider, in borcane inchise ermetic.

Fiertura (bors) de sfecla

    Pentru ca tot am vorbit despre fiertura si avem fiecare neputintele noastre, vreau sa va propun ceva simplu, gustos, sanatos si revigorant: borsul de sfecla.

    Sfecla fiarta are indicele glicemic destul de ridicat, in jur de 65, dar nu contine decat 5% glucide pure si foarte putine calorii. Ea mai contine acid folic, potasiu, mangan, fibre alimentare, cupru, fier, fosfor, triptofan, iod, zinc, vitaminele A,B,C. Se pare ca protejeaza ficatul, stabilizeaza tensiunea arteriala si ajuta imunitatea organismului.

    Am folosit 2 sfecle potrivite, 1 ceapa mai mare si doua mai mici, 2 morcovi, 1 patrunjel, 2 cartofi, sare, ulei, frunze de telina, 2 l apa, 1 l bors de casa, facut de mine. Am curatat ceapa si am taiat-o solzisori pe cea mare, iar pe celelalte doua le-am lasat intregi. Morcovul si patrunjelul le-am curatat si le-am dat prin razatoarea cu gauri mari. Sfecla si cartofii le-am curatat si taiat cubulete. ¼ dintr-o sfecla am dat-o prin razatoarea cu gauri mici si am turnat peste ea o cana de apa fiarta. Ceapa, morcovul si patrunjelul le-am calit usor in doua linguri de ulei. Intr-o oala de 4 l am pus apa la fiert si am adaugat sfecla cubulete, si cele doua cepe intregi, apoi, dupa cateva minute cartofii si legumele calite. Am potrivit-o de sare si am lasat-o sa fiarba. Cand legumele au fost gata am adaugat borsul, fiert separat. Dupa 2-3 clocote am mai adaugat sare, am oprit focul si am turnat in oala lichidul rezultat de la sfecla data prin razatoare si acoperita de apa fierbinte. Am mai aruncat in oala cateva frunze de  telina, taiate marunt.