Relatia noastra cu mancarea

    Nea Paun  a fost un taran adevarat, cu o viata desprinsa parca dintr-o nuvela. Statura sa era a unei persoane deprinsa cu munca fizica intensa si cu greutatile vietii, era un barbat de inaltime medie, subtire si vanjos. A trait 93 de ani, a avut o viata simpla, a trecut prin perioade de foamete, de razboi, si si-a lucrat pamantul cu ravna si cu devotament. Imi amintesc ca l-am admirat privindu-i rabdarea cu care statea aplecat, cu sapa in mana, lucrand cu dragoste si cu chin pamantul care ii oferea cele necesare traiului.

     Scriu despre el pentru ca am citit zilele trecute un articol ca fasolea uscata ar fi un aliment nesanatos. Ei bine, ingredientul principal in “dieta” lui nea Paun a fost… fasolea. Carnea era o delicatesa, foarte rar pusa pe masa. Ceva porc in lunile de iarna si inceput de primavara si cate o pasare la sfarsit de saptamana, vara si toamna. Faptul ca  a trait atatia ani si a fost activ, consumand mai ales carbohidrati si in special fasole, ma intriga si ma face sa reflectez daca nu cumva ne grabim in a urma fel de fel de diete spectaculoase si ciudate. Poate ca, de fapt, conteaza cat de naturale sunt alimentele pe care le consumam, cum, cand si cat de mult le folosim. Si poate ca este foarte importanta si relatia intima pe care o avem cu ceea ce consumam. Si cu ceea ce suntem. Putem privi mancarea ca pe un dar, ca pe o ofranda. Asta inseamna ca se cuvine sa-i oferim ceva din noi insine. Efort fizic, interes, cunoastere. Pentru ca, in timp, mi se pare ca s-a pierdut legatura intre noi si ceea ce mancam, intre ce primim si ce dam in schimb. Relatia noastra cu mancarea este una impersonala, de suprafata. Asa cum pare a fi si relatia intre noi, oamenii. Poti “cunoaste” zeci, sute de persoane in spatiul virtual sau interactionand “la suprafata” dar cati poti cunoaste cu adevarat, “fata catre fata”? Si, pana la urma, ce disponibilitate de a-l cunoaste pe “celalalt”exista cu adevarat in noi? Si de unde frica aceasta de interactiune reala, de cunoastere in profunzime?

     Traim intr-un ritm trepidant, ne grabim sa consumam pentru a lasa loc de consum, iarasi si iarasi, intr-o cadenta ametitoare… Cantitatea pare a fi mai importanta decat calitatea, viteza mai interesanta decat moderatia, ce primim mai important decat ce dam la schimb.

     La 93 de ani, dupa o viata grea dar linistita, nea Paun s-a asezat pe patul sau cu saltea umpluta cu paie, din camaruta de vara, si i-a spus fiului sau care tocmai venise sa il vada: “Eu pana aici am mers. Mai departe nu mai pot.” S-a stins dupa doua saptamani, in linistea primaverii ce mustea din coardele tunse ale viei din curte.

Exercitii pentru un corp armonios

Aud pe multi spunand ca ar vrea sa dea jos cateva kilograme, ca si cum (doar) asta ar fi solutia tuturor problemelor lor. Dintre ei, majoritatea doar afirma aceasta dorinta si nu mai fac si altceva legat de problema cu kilogramele. Este greu sa-ti schimbi stilul de viata, frustrant sa ai grija mereu ce si cat mananci, iar durerea musculara resimtita dupa o sesiune de antrenament este pentru multi dintre noi inacceptabila. Din pacate, insa, nu se poate realiza nimic fara sudoare si durere. 

 Daca nu prea ai timp si bani, te grabesti in a vedea rezultate si te simti complexat de cum arata cei de pe la sali, ai doua posibilitati: sa-ti faci o sala acasa si/sau sa iesi in aer liber. Eu mi-am strans niste greutati si aparate acasa, dar ponderea principala este antrenamentul in aer liber. Merg pe un stadion, dar nu fac doar alergare. Nu vreau doar rezistenta, vreau si viteza si forta.  Nu tin (doar) sa pot ajunge tramvaiul care se grabeste sa inchida usile, vreau sa am un corp armonios. Corpul nu se rezuma doar la gambe, plamani si inima, ci inseamna si umeri, brate, piept, spate, abdomen, coapse. Aceste grupe musculare nu le voi antrena facand alergari lungi si monotone. Antrenamentul potrivit pentru ele este la sala sau acasa, lucrand pe grupe musculare si folosind greutati si aparate. Sau in aer liber, folosind tot ce gasesti la fata locului. Este un fitness care inglobeaza avantajele lucrului cu greutati cu stilul aerob ce presupune rezistenta si calirea organismului in aer liber. Prin alte parti i se spune crossfit si are ceva popularitate. La noi, unde fotbalul este inca, din pacate “sportul rege”, nu stiu cat de interesant este un astfel de sport. 

Pentru cei (putini) care chiar isi doresc sa faca ceva legat de felul in care arata, incerc sa ofer cateva idei de antrenament in aer liber. Depinde, desigur, de ce avem la fata locului, dar depinde si de creativitatea noastra.  Eu am descoperit vreo sase feluri de a face flotari: cu bratele apropiate, departate, cu bataie din palme, cu un singur brat etc. Este interesant ca, pe vremuri, cand impingeam sute de kilograme nu-mi simteam pectoralii atat de epuizati cum ii simt acum, dupa o sedinta de 30-40 de minute in aer liber. Si nu este de vina doar varsta, ci si intensitatea antrenamentului.  Asemanator cu lucrul la sala este ca fac serii. Deosebit este ca nu prea fac pauze. De exemplu, dupa o serie de 10-12 tractiuni la o bara improvizata, am o alergare usoara (sau de viteza, depinde de ce simt in momentul respectiv), urmata, uneori de o repriza de flotari. Si acesta ar fi primul superset, urmat de alte 2-3.

Ma bazez foarte mult pe intuitie si fac, de obicei, ceea ce-mi spune ea ca ar fi bine. Pana acum aceasta intuitie nu prea a dat gres, pentru ca, in ciuda antrenamentului care a fost de multe ori epuizant, nu m-am accidentat si nu m-am imbolnavit niciodata. Iar entuziasmul mi-a ramas la cote ridicate.

Alte exercitii epuizante dar si  foarte potrivite pentru a da un impuls puternic dezvoltarii fortei si rezistentei sunt urcatul treptelor cu o greutate in brate (sau fara greutate) si impinsul suportului folosit de rugbisti.