Butonul de panica

                                        

   Mirela s-a nascut in urma cu 33 de ani, intr-un orasel din sud-vestul Romaniei. Parintii ei, pensionari acum, lucrasera ca subingineri la o fabrica din oras. Mirela a avut o copilarie obisnuita, fara lipsuri si frustrari majore. Firea ei sensibila si bolnavicioasa ar fi reclamat poate mai multa atentie din partea mamei. Doamna Elena, mama, a fost insa tot timpul o femeie moderna. Atentia acordata celor doi copii a fost una rece, distanta, pentru a le incuraja independenta. Avea ea si o vorba: “Copiii mamosi nu reusesc in viata!” Mirela nu avea nici o idee despre adevarul sau falsitatea acestui citat, in primul rand pentru ca inca nu devenise mama. In urma cu sapte ani, cand se stabilise in Capitala, ea se casatorise, copiii insa intarziau sa apara. Poate ca nu veneau pe lume din cauza problemelor pe care le avea, probleme cauzate de atacurile de panica. Acestea aparusera in urma cu sapte ani, o chinuiau foarte tare si nu le aflase inca antidotul.

    Probabil ca cei mai multi dintre noi au experimentat, cel putin odata in viata, un atac de panica. Sa simti insa la cateva zile cum o gheara invizibila te strange de gat, inducandu-ti o teama mortala pana si in picurii reci de transpiratie, cum inima da sa-ti sparga pieptul si ciocane uriase iti bat in timpane, sa simti ca esti gata sa mori fara a muri de fapt, este, desigur, traumatizant. Asa ceva i se intampla  plapandei Mirela.

    Nu se poate spune ca nu ar fi incercat sa scape de acest blestem. Umblase la psihologi si psihiatri, luase pastile, facuse psihanaliza si analiza junghiana, ajunsese chiar si la biserica.Totul parea in zadar! Doar pastilele o ajutau, dar nu si-ar fi dorit sa devina dependenta de ele.

    In dupa-amiaza aceea se opri in fata blocului unde era cabinetul. Era hotarata sa-si anunte ultimul psiholog ca nu mai poate veni, terapia era mult prea scumpa pentru ea. De fapt era enervata pe psiholog si il banuia de incompetenta si rea-vointa. La finalul ultimei sedinte, acesta o intrebase abrupt cand apasa ea pe butonul de panica? A raspuns ca nu intelege intrebarea si terapeutul a insistat cu o noua  impertinenta si anume ce avantaje ii aduc ei crizele de panica? Nu cumva sotul ei se poarta atunci cu ea ca si cu un copil, ii face mancare, i-o aduce la pat si n-o mai bate la cap sa-si caute un serviciu? Nu cumva purtarea mamei devenea  afectuoasa si plina de grija, cum nu fusese niciodata inainte? Nu cumva majoritatea celor din jurul ei cautau sa fie indatoritori si ocrotitori cu ea? Nu cumva atacurile de panica sunt, de fapt, un mijloc de a-i controla pe ceilalti, un mod de manipulare?

     “Habar n-are prin ce trec! Auzi, manipulare!” isi spuse furioasa, in timp ce forma numarul de interfon. “Asa avantaje sa aiba el si dusmanii mei!” Isi aminti de acel buton de panica existent doar in imaginatia terapeutului si apasa cu manie pe tasta C a interfonului.

Cele mai bune exercitii fizice pentru un corp puternic si armonios (3)

     Un exercitiu este cu atat mai bun cu cat antreneaza mai multi muschi. Daca muschii angrenati in miscarea respectiva sunt muschii mari ai corpului, cu atat mai bine! Daca nu aveti rezultate, desi incercati fel de fel de miscari, este cazul sa va intoarceti la exercitiile clasice pe care vi le-am prezentat in ultimele articole. Ultimul (dar nu cel din urma!) exercitiu este indreptari cu bara.

    Atunci cand facem indreptari punem in functiune aproape tot corpul: muschii spatelui, umerii, trapezul, fesierii, femuralii, lombarii, cvadricepsii, bratele. “Ce nevoie am sa lucrez toti acesti muschi?” m-ati putea intreba. V-ar placea sa aveti o piele flasca, moale, sa fiti mereu friguros (friguroasa), obosit (obosita), fara chef si fara tonus sau v-ar placea sa aveti o piele tare, muschi puternici si zvelti, sa nu va pese de frig si sa aveti un tonus optimist, sa fiti mereu gata de miscare (va intreb eu)? Daca a doua alternativa este cea preferata, sa vedem si cel de-al treilea exercitiu principal, care ne poate ajuta impreuna cu celelalte doua (si cu alte exercitii) in acest demers.

   Ca la orice exercitiu cu greutati trebuie sa fii realist cand incarci bara. Ideal este ca sa poti face 10-12 repetari, solicitandu-te moderat. Adica sa nu fie nici prea usor, dar nici foarte greu.

   Dupa parerea mea, 3-4 serii de 8-10-12 repetari de indreptari, executate corect cu o greutate optima sunt mult mai eficiente decat 2-3 sedinte de 50-60 de minute, in care lucram exercitii doar cu greutatea corpului nostru.

    Iata cum se face: Bara se apuca la latimea umerilor, priza de apucare poate fi in pronatie, supinatie sau mixta (adica ori cu palmele indrepate spre propriul corp, sau spre exterior sau una spre interior, cealalta spre exterior).

    Spatele se tine drept, nu curbam coloana. Repetarea incepe odata cu lasarea greutatii spre podea. Impingem fesierii spre inapoi si ridicam capul cat mai drept. In aceasta parte a miscarii avem aerul in plamani, apoi expiram usor pe masura ce ridicam greutatea.
    Daca va doriti picioare frumoase, postura sportiva, rezistenta si tonus ridicat, vigoare si forta, acesta este exercitiul de baza. Aceasta miscare va poate remodela extrem de repede corpul, doar ca trebuie executata corect, la inceput in prezenta unui antrenor.

Cele mai bune exercitii fizice pentru un corp puternic si armonios (2)

     Genoflexiunile cu bara sunt pentru picioare ceea ce este impinsul din culcat pentru trunchi. Pe langa faptul ca pompeaza foarte mult sange in marile grupe musculare ale picioarelor, avantajul major al acestui exercitiu este ca imbunatateste extrem de mult capacitatea de efort a intregului organism. Fie ca esti fotbalist sau patinator, dansator sau alergator, rugbist sau luptator, schior sau atlet, genoflexiunile reprezinta exercitiul de baza pentru intregul corp.

   Pentru cei care merg la sala si sunt interesati in primul rand de estetica, genoflexiunile sunt, fara doar si poate, cel mai bun mod de a capata o linie armonioasa a femuralilor si a coapselor si o tonifiere evidenta a fesierilor.

   Exista acum o inflatie de fel de fel de exercitii, care ne sunt recomandate ca fiind cele mai bune in construirea unor picioare frumoase. Trendul actual este ca macar in timpul nostru liber sa ne simtim bine, depunand cat mai putin efort. Pentru orice persoana realista, este clar ca daca oferi putin vei primi la fel. A face geno inseamna sa oferi mult, pentru ca este un exercitiu greu, potrivit pentru cei care vor sa experimenteze o schimbare majora a felului in care arata, care va antrena o schimbare importanta a felului in care se simt.

   Pentru cei care inca se tem de lucrul cu greutati imi amintesc de o intamplare care se petrecea la inceputul anilor ’91, cand mergeam la sala la Dinamo si m-am imprietenit cu un balerin, care venea de asemenea la sala. L-am intrebat cat de mult il ajuta in activitatea lui genoflexiunile la care incarca serios bara si mi-a raspuns zambind ca asa a devenit prim-dansator (sau prim-solist, nu mai stiu exact titulatura!)

    A face genoflexiuni este mai simplu decat a vorbi despre ele. Iata ce ne trebuie:

     Un stativ pe care va sta bara. In lipsa lui cineva care sa ne ajute sa punem bara pe spate.

     O bara cu discuri (la inceput fara discuri!).

     

      Cum se face? 

Bara se pune pe umeri.

Picioarele vor avea deschiderea umerilor cu varfurile usor in exterior.

Sub calcaie se poate pune o scandura care sa le ridice putin, pentru a ne pastra echilibrul.

Atunci cand ne lasam cu bara pe umeri, miscarea trebuie sa fie controlata, nu ne vom lasa brusc pentru ca ne punem in pericol genunchii.

Cei mai multi antrenori recomanda ca sa ne lasam pana ce coapsele sunt paralele cu podeaua.

Inspiram la inceputul miscarii si expiram cand incepem sa ne ridicam. 
  Unii spun ca nu fac genoflexiuni pentru ca asta le-ar lua din viteza. Daca veti privi cum arata un alergator de suta de metri, care face geno cu greutati foarte mari, o sa vedeti care este de fapt adevarul. 

Cele mai bune exercitii fizice pentru un corp puternic si armonios (1)

                      

        Exista exercitii care pot imbunatati radical fizicul in doar cateva luni de practicare? Da, exista! Acestea sunt: impinsul din culcat cu bara, indreptarile cu bara si genuflexiunile. Eficienta lor este data de executia corecta a miscarii, de cresterea  intensitatii fara a mari timpul alocat, de pauza dintre doua exercitii similare (2-3 zile). Pare greu, in realitate este foarte simplu. Aceste exercitii sunt clasice, ele fac parte din alfabetul pregatirii fizice a majoritatii sportivilor, profesionisti sau amatori. Indiferent  ce tip de corp va doriti, aceste exercitii va vor ajuta si vor fi piatra de temelie a capacitatii voastre de efort.

   Prin anii ’97 eram antrenor la o sala, iar clienta mea era o tanara aflata la primul ei antrenament. Imi amintesc ca tocmai ce ii aratasem cum se face impinsul din culcat cu bara, cand mi-a spus alarmata: “Nu as vrea sa se vada muschii pe mine, nu mi-ar placea deloc lucrul asta!” Am privit-o amuzat si i-am raspuns: “ Cunosc tipi care vin la sala de 15-20 de ani si arata foarte decent, desi ar fi in stare sa ucida pentru a pune un centimetru de muschi, cum crezi ca ai putea sa-i intreci tu in cateva luni? Oricum nu ai hormonii potriviti pentru a face muschi, iar faptul ca lucrezi cu greutati nu inseamna ca o sa arati vreodata ca Miss Olimpia sau Univers. Lucrul cu greutati nu va face altceva decat sa te tonifice, sa-ti dea rezistenta, putere si o stare de bine. Pentru muschi ar trebui sa faci vizite foarte dese pe la farmacie!”

     Imi amintesc de reticenta ei initiala, care a disparut putin cate putin, atunci cand a facut cunostinta cu celelalte fete, dintre care doua erau balerine.

    

     Primul exercitiu, unul dintre cele mai eficiente pentru partea superioara a corpului este impinsul din culcat cu bara. Este un exercitiu complex, care angreneaza mai multe articulatii si mai multi muschi: muschii pieptului (pectoralii), spatele (dorsalii), umerii (deltoidul anterior, in primul rand), bratele (tricepsii si flexorii antebratelor). Cum se face? Ne asezam culcati cu spatele pe o banca destul de ingusta incat coatele sa poata trece de nivelul ei atunci cand lasam bara pe piept. 

     Banca poate avea diferite inclinatii, atunci cand lucram cu capul in sus cu cat o inclinam mai mult fata de pozitia orizontala cu atat va lucra mai intens partea superioara a pectoralului, umerii si tricepsii, iar daca lucram cu capul in jos vor fi mai solicitati pectoralii inferiori si dorsalii.

     Priza de apucare este importanta, cu cat priza este mai ingusta cu atat vom lucra mai mult tricepsii. E bine sa folosim o priza naturala, adica ceva mai larga decat latimea umerilor, asta si pentru a ne proteja articulatiile.

     O repetare incepe din momentul in care, inspirand, lasam usor bara pe partea superioara a pieptului si se termina cand, expirand usor, ridicam bara la pozitia initiala.

     Variante.  Putem folosi gantere, care pot da o amplitudine superioara miscarii. Flotarile sunt o alternativa potrivita, pentru cei care nu le pot face in forma corecta recomand sa triseze o vreme, facand flotari mai putin ample, cu sprijin in genunchi.

     Improvizatii. Daca vrem sa facem exercitiul impins din culcat acasa si nu avem bancuta, putem folosi doua scaune egale ca inaltime(de preferinta fara spatar), pe care vom aseza o placa de lemn. Daca un avem bara cu discuri putem cumpara gantere cu discuri.

     Nu poti avea un corp armonios fara a tonifica muschii trunchiului, iar cea mai rapida si cea mai eficace metoda este sa faci impinsul din pozitia culcat cu bara.

Accidentari si un alt fel de remedii

(Ideea acestui articol mi-a fost inspirata de lunga mea activitate de sportiv si multele accidente suferite in acest rastimp.)

 

  Poate exista o legatura intre accidentarile (inerente) produse de o activitate fizica oarecare si anumite probleme emotionale nerezolvate? Eu sunt inclinat sa spun ca da, exista!

  Exemple? Am remarcat ca multi dintre cei care au probleme de atitudine in viata (vor sa placa altora, sunt servili, nu au o identitate puternica) au probleme cu durerile de spate. Este ca si cum, a sta mereu aplecat, la figurat, se manifesta la un moment dat ca afectiune a spatelui.

  In ce ma priveste am cateva exemple sugestive. Spre sfarsitul adolescentei, cand traversam o perioada tulbure, in care nu stiam incotro s-o apuc, aveam probleme cu gleznele, faceam tot timpul entorse, luxatii, intinderi. Corpul imi transmitea un mesaj clar, dureros. Eu incercam sa-mi intaresc zona respectiva, lucrand-o mai des cu diverse tipuri de exercitii, fara succes insa. Accidentarile au disparut dupa cativa ani, cand drumul s-a clarificat in fata mea. Am avut apoi probleme cu umarul si cu genunchii pentru ca nu acordam incalzirii prea mult timp, iar exercitiile erau uneori facute incorect. Superficialitatea si dorinta de a trece peste etape imi erau “aratate” prin dureri fizice care ma impiedicau deseori sa-mi fac programul. Am avut si inca mai am o mobilitate redusa in acord cu faptul ca m-am simtit de multe ori imobil si blocat in a lua anumite decizii.

  Cred ca rezolvarea poate veni daca problemele emotionale respective sunt rezolvate cumva. Daca problema nerezolvata treneaza mult prea mult, bineinteles ca afectiunea va deveni una cronica. Oricum, chiar o constientizare tardiva este mai buna decat negarea si luarea in ras a acestor lucruri intime. Cum spunea odata, cineva: “Mai bine mergi schiopatand pe drumul cel bun decat tantos pe drumul cel gresit”.

Alimentatie si antrenament sportiv in perioada postului religios (2)

  Am citit in urma cu ceva vreme un articol care anunta descoperirea unor vestigii antice, ale unei scoli de gladiatori. In apropierea lor s-au gasit ruinele unor magazii de cereale. Concluzia trasa de unii a fost ca gladiatorii erau...vegetarieni(??).

  Intrebarea care s-ar putea pune este daca este posibil un efort fizic intens fara proteine si grasimi de origine animala? Eu cred ca nu.

  Daca trecem la o dieta preponderent vegetala, antrenamentul nostru sportiv are nevoie de multe ajustari. Dupa o perioada de alimentatie de acest tip, corpul nostru va incerca sa se adapteze: va pierde o parte din masa musculara construita din proteinele de origine animala. Proteinele din vegetale, spre deosebire de cele animale, nu contin toti aminoacizii esentiali si sunt mai slabe decat acestea, nu doar calitativ, cat si cantitativ.

  Partea buna a acestei adaptari este ca vom deveni mai usori. Se stie ca muschii sunt mai grei chiar decat grasimea. Aceasta pierdere in greutate ne va ajuta atunci cand ne miscam, cand alergam, sau cand lucram exercitii care implica propria noastra greutate.

  Partea mai putin buna este ca nu prea vom fi in stare sa facem antrenamente intense, dure, sau sa lucram sustinut cu greutati mari. Antrenamentul ar trebui sa fie unul usor, de mentinere.

  De asemenea, se poate lucra la tehnica. Orice exercitiu pe care il facem are un mod fiziologic, corect si multe alte moduri incorecte, care ne pot duce la accidentari. Exemplele sunt nenumarate si orice sportiv cu oarece experinta a trecut prin ele: de la inflamatii le nivelul incheieturii mainii produse de priza incorecta la impins culcat, pana la durerile de genunchi, cauzate de genuflexiunile facute incorect sau de alergatul defectuos, cu contact pe partea inferioara a talpii...

  Cred ca a face exercitiile corect nu inseamna pierdere de timp, ci o asigurare ca vom avea o viata lunga ca sportivi amatori si ca persoane active.

Mancare de melci

  Pentru ca in articolul trecut scriam despre cei mai buni inlocuitori ai carnii, revin cu o postare despre carnea de melc. Este vorba, in primul rand, despre cele trei soiuri de melci raspandite si la noi, Helix Pomatia (Melcul de Livada), Helix Lucorum (Melcul de Padure) si Helix Aspers (Melcul Roman).

  Carnea de melc are un continut ridicat de proteine si redus de glucide si lipide. Se pare ca vindeca afectiunile pulmonare si ale gatului, aminoacizii ce alcatuiesc proteinele din carnea melcului favorizand de asemenea diminuarea celulitei si a varicelor. Este o carne extrem de gustoasa si hranitoare si usor de procurat- melcii apar de primavara pana toamna, ii gasim in livezi si paduri sau chiar in anumite parcuri, dupa o ploaie cu tunete si fulgere.

    Iata cum se procedeaza:

  Dupa ce am cules melcii (greutatea era de aproximativ 1 kg, cu cochilii cu tot), i-am lasat o saptamana la repaos, la frigider.

 
 Am pus la fiert o oala cu apa si putina sare. Cand a dat in fiert am aruncat melcii inauntru, i-am lasat un minut, i-am scos si i-am tras din cochilie, indepartandu-le burta.

  

 Am calit ceapa si ardeiul gras taiat fideluta si am adaugat melcii. Dupa cateva minute am adaugat rosiile, am pus si sare si le-am lasat la inabusit 15-20 de minute, la foc mic.


         Mancarea am servit-o cu mamaliguta si mujdei. 

            Gustos, sanatos, sofisticat si ieftin in acelasi timp!