Prepararea borsului din tarate

   Fac bors in casa de vreo doi ani. Metoda mea este simpla si inspirata din traditia taranului roman din Muntenia. Fac bors la fel cum facea bunica mea si cum au facut poate parintii si bunicii ei.

     De ce fac bors? Am scris in blog ca ar fi grozav pentru sanatatea si aspectul nostru fizic daca doar 5-10% din hrana noastra ar fi alcatuita din cereale. Cred ca in acest procent intra  painea din grau incoltit, painea graham, orezul brun, ceva faina integrala si borsul. Zeama de tarate de grau este bogat mineralizata si revitalizanta si este recomandata ca adjuvant in tratarea tuberculozei, a sinuzitelor si a astmului. Borsul comercializat contine acid citric si nu are un gust prea grozav. Asa ca de ce sa nu-l facem noi? Iata reteta, pentru cei interesati:

Intr-un vas de pamant se pune cam un sfert din volum tarate de grau, plus o mana de malai (de tara, nu grisat!). Fierbem apa si o turnam peste tarate, mestecand cu o lingura de lemn. Lasam sa se raceasca putin si adaugam hustile (eu pun un borcanel de 750 g la un vas de 6 l). Hustile sunt ingredientul fara de care borsul nu devine bors. Eu am facut rost de ele de la o matusa de la tara si pot oferi, la randul meu celor interesati. Vasul trebuie sa stea acoperit la o temperatura constanta, lichidul sa fie caldut, pentru a putea fermenta. Borsul este gata vara dupa 2-3 zile, iarna dureaza cu 1-2 zile mai mult. Eu nu il mai umplu iar, deoarece nu mai iese la fel de acru. Taratele care raman dupa ce trag borsul sunt husti si se pastreaza la frigider, in borcane inchise ermetic.